Belly Dance arabesc

BELLY DANCE este denumirea moderna data uneia dintre cele mai vechi forme cunoscute de dans care îsi are originea în vechile traditii si culturi ale Orientului Mijlociu. Acest dans special era cunoscut si apreciat în zona unde acum se afla statele Iran, Irak si Dubai. În acele vremuri de demult, dansul era o parte foarte importanta a vietii de zi cu zi. Prin miscari deosebite, corpul dansatoarei dadea viata celor mai înalte emotii si aspiratii ale sufletului. Toate miscarile care compun diversele forme de belly dance sunt naturale pentru structura anatomica a femeii, ele fiind realizate mai ales din solduri si din partea superioara a corpului, si mai putin cu ajutorul picioarelor. De cele mai multe ori dansatoarea îsi izoleaza diferite parti ale corpului ei, miscându-le independent unele de altele cu mare senzualitate. Astfel s-au nascut tipuri de dans ce poarta denumiri sugestive ca “Dansul soldurilor”, „Dansul buricului”, „ Dansul sânilor”, „Dansul umerilor” si multe altele asemenea, care combina mai multe din aceste miscari. Costumele de belly dance sunt viu colorate, croite din materiale diferite si acoperite de banuti, lantisoare, margele, clopotei si alte numeroase ornamente stralucitoare. Toate aceste podoabe bogate, împreuna cu voalurile care le acopera, participa la miscarile dansatoarelor, fiind ca o prelungire a gesturilor unduioase si pline de senzualitate ce alcatuiesc fiecare dans în parte. De multe ori, dansatoarele folosesc si alte accesorii cum ar fi: sabii, lumânari aprinse, candelabre, vase mari sau vestitele lanturi cu foc, care fac din numerele de dans adevarate momente de virtuozitate scenica, spre încântarea fara egal a celor care au privilegiul sa participe la astfel de reprezentatii de clasa. Astazi, belly dance-ul are mai multe forme, în functie de tipul de muzica folosita ca fundal. Astfel, avem variantele care folosesc muzica traditionala orientala sau cele care folosesc acordurile moderne. Însa, oricare ar fi muzica folosita, belly dance-ul ramâne un dans unic din punct de vedere al frumusetii miscarilor si senzualitatii pe care o transmite privitorului.

Miswak - Periuta de dinti

Periuta de dinti naturala, numita MISWAK, a fost folosita de musulmani de-a lungul vremurilor, cu mult timp inainte de a apare Colgate-ul si periuta clasica de dinti! Musulmanii o foloseau pt a-si curata gura inainte de a intra la rugaciune in moschei (gura ce rostea rugaciunea trebuia sa fie curata). Nici in ziua de azi nu le lipseste acest MISWAK mai ales in perioada Ramadhanului ( lunei sfintei in care se tine post), ea avand un rol foarte important nu numai in religie, dar si in igiena. MISWAK-ul este facut din ramurile unui copac special (arak tree), care are proprietatea ca prin frecare fibrele lemnoase sa se separe formind o perie naturala. MISWAK-ul se foloseste (vezi foto) ca si o perie clasica de dinti... adica se freaca de dinti (dar fara pasta de dinti sau apa) pina se formeaza perii respectivi. Cind acesti peri incep sa se toceasca, se taie portiunea cu peri si se reia procedeul. Este antibacteriana, previne depunerea de tartru, aparitia gingivitei, a cariilor etc. Recent s-a demonstrat ca miswakul contine substante similare cu cele aflate in compozitia periutelor de dinti moderne si al caror rol este de a proteja dintii si de a reimprospata respiratia. In urma analizelor s-a descoperit ca acesta contine diferite substante antibacteriene care distrug germenii nocivi din cavitatea bucala si care pot cauza infectii ale gingiei si carierea danturii. De asemenea, independent de aceste analize, s-au efectuat teste in cadrul departamentului chimic al Universitatii din Riyad, Arabia Saudita si la Universitatea Indiana, S.U.A. Ele au confirmat proprietatile sale antiinflamatorii si antibiotice.

Copyright dubai.myforum.ro

Guma arabica

Guma arabica , cunoscuta sub numele de "Meska" este o secretie ( un exsudat) a unei specii de salcam (Acacia senegal) / (Acacia seyal) din Africa. Guma arabica este un polizaharid natural, de consistenta sfaramicioasa, insipida (fara miros) de la incolor pana la o culoare bruna, insolubila in alcool, dar in apa calda, se inmoaie devenind o masa lipicioasa cu gust fad acrui. 

Ea este compusa din saruri alcaline si acid poliarabic. 

Polizaharidul este compus din punct de vedere chimic din: L-arabinoza, D-galactoza, L-rhamnoza si D-acid gluconic în raport de 3:3:1:1. Necesarul anual pe glob de guma arabica se cifreaza la 50000 - 60000 t, din care 75 % provine din Sudan din diferite specii de salcam.  

Se utilizeaza in industria alimentara sau farmacie ca substanta (CAS-Nr.: 9000-01-5): -de crestere a vascozitatii alimentelor -emulgator -stabilizator  

In producerea unor vopsele, acuarele, pigmente de culoare sau liant, litografie, sau in amestec cu creta se foloseste pentru lustruirea unor suprafete metalice. O utilizare mai veche a ei era la producerea hartiei speciale impermeabile, ca adeziv pentru etichete, timbre postale, plicuri, colete postale. 

Vechii egipteni o foloseau la imbalsamarea mumiilor, sau in amestec cu apa si funingine la prepararea cernelii pentru scris. Obtinerea ei este asemanatoare cu cea a cauciucului natural prin increstarea (2-7 cm) a scoartei salcamului pentru colectarea si apoi uscarea sevei in vase.

Calul arab

Calul arab este considerat stramosul, întemeietorul tuturor raselor cabaline din lume.. Puritatea sa genetica si caracterul puternic îl recomanda si-i justifica influenta. Calul arab avut un rol foarte important în aproape toate evolutiile raselor cabaline cunoscute, importanta majora fiind la obtinerea calului pursange. Mai mare si mai puternic decat Arabul, pursangele nu-l poate totusi egala pe acesta în ceea ce priveste vigoarea, linistea, inteligenta si frumusetea. LEGENDA SI ISTORIA Beduinii din Arabia pastreaza cateva documente scrise despre descendenta acestui cal însa, cel mai mult, informatiile au circulat pe cale orala. Unul dintre primele documente scrise despre calul arab dateaza din 786 e.n. si a fost consemnat de istoricul arab, El Kelbi, care a încercat sa înregistreze descendenta si istoria acestei rase, începand cam de la anul 3000 î.Hr. Munca lui, uneori mai mult alegorica decat factica, subliniaza vechimea acestei cabaline. Mai tarziu, emirul Abd-el-Kader (1808-1883), în corespondenta cu generalul francez Daumas (1803-1871), împarte istoria acestei rase în patru etape: de la Adam la Ismail: de la Ismail la Solomon; de la Solomon la Profetul Mahomed; si apoi de la Profet mai departe. El emite, de asemenea, o explicatie despre geneza Arabului care, desi frumoasa, nu are nicio valoare în teoria evolutiilor. Cand Dumnezeu a dorit sa creeze calul, i-a spus Vantului de Sud: Vreau sa creez un animal pentru tine. Condensat. Si vantul s-a condensat. Arhanghelul Gabriel a aparut imediat, a luat un pumn din aceea materie si i-a prezentat-o lui Dumnezeu care a facut din ea o baca maronie sau o castana arsa, dupa care a zis : Pe tine te numesc CAL, te fac arab si-ti dau culoarea castanie a furnicii; am pus fericire în zulufii care-ti atarna între ochi; tu vei fi stapanul celorlalte animale. Omul te va urma oriunde te vei duce; tu vei fi la fel de bun pentru tractiune cat si pentru fuga; bogatiile vor fi pe spatele tau iar norocul va veni prin meditatia ta." Apoi EL a pus pe cal semnul gloriei si-al fericirii, un semn alb, în mijlocul fruntii." Cele patru etape propuse de Abd-el-Kader sunt mult mai ferm înradacinate, de fapt. Prima etapa ar putea sa nu fie în întregime relevanta, desi Ismail, fiul izgonit al lui Abraham si primul stramos al triburilor beduine din desert, a fost o persoana reala, care s-a folosit de cai. Dupa destramarea triburilor, care a urmat mortii lui Ismail, povestea acestor cai de desert continua în regatul regelui Solomon. Cu o totala nepasare fata de legea isdraelita, care interzicea pastrarea cailor pe pamantul sfant, Solomon încurajeaza cresterea cailor, el avand nu mai putin de 1 200 de cai de calarie si 40 000 de cai pentru carete în grajdurile sale regale. În final este influenta profetului Mahomed si a Islamului, care asigura raspandirea rasei în întreaga Lume Veche. HERGHELIILE DE CAI În secolul XVIII si XIX se dezvolta hergheliile din Europa, cum ar fi Marbach din Germania, Janow Podlaski din Polonia, Bábolna din Ungaria si cele din Franta, de la Pompadour, Pau, Tarbes si Gelos, toate dand impuls dezvoltarii calului arab, cum au facut de altfel si alte herghelii private. Familia Potocki, o veche si lunga relatie poloneza cu acesti cai, cresc Arabi superbi la faimoasa lor herghelie, Antoniny. Acesti cai arabi sunt crescuti sa-si extinda influenta peste tot în lume. În Marea Britanie, Wilfrid si Anne Scawen Blunt au fondat herghelia Crabbet în urma calatoriilor în Arabia, din 1878-1879 cand degenerarea rasei era aproape evidenta. Mai tarziu ei au achizitionat ce mai ramasese din cea mai recunoscuta colectie araba, care apartinuse lui Abbas Pasha I. Caii de la Crabbet au fost sursa de baza pentru crescatorii de cai arabi, nu numai în Marea Britanie ci si în Austalia si în Africa de Sud.[/b][/color] CONFORMATIA Uunii crescatori entuziasti conform careia " exista doar un singur tip adevarat de Arab."- exista diferente de detalii, de nuante între exemplarele aceluiasi tip. Trasatura distinctiva, în afara de alura, este capul scurt, foarte fin pe care se disting foarte vizibil venele. Din profil, fata este evident concava, de forma unei farfurii iar fruntea este convexa, de forma unui scut, numit jibbah. Botul este atat de mic încat încape în causul unei maini pe cand narile sunt foarte largi si frematatoare. Ochii îi sunt enormi si expresivi; o autoritate acceptata în materie, regretatul R.S. Summerhays, scria ca ochii Arabului, aparent, sunt întunecati si intensi (foarte insufletiti la iapa si foarte vigilenti la armasar) si afiseaza o demnitatea sfidatoare. Urechile sunt scurte si mobile, curbate în interior. Oasele falcilor sunt atat de generos rotunjite încat ar putea incapea un pumn între ele. O alta trasatura notabila este mitbah-ul, locul unde capul întalneste gatul. Cu cat este arcul mai mare cu atat capul se poate misca mai cu usurinta în toate directiile. Arabul are 17 coaste, 5 vertebre lombare si 16 oase în coada, pe cand alti cai sunt de tipul 18-6-18. Aceasta conformatie osoasa face ca forma spatelui, a corpului, purtarea cozii lungi, sa fie speciale. Exemplarele acestei rase au un aer plutitor, ca si cum caii s-ar deplasa pe arcuri invizibile. Desi poate depasi 1,52 m, Arabul are de obicei 1,50 m. Oricum, întotdeauna ne referim la el ca la un cal nu ca la un ponei, oricare i-ar fi înaltimea.

Copyright dubai.myforum.ro

Curmalul

Relatia beduinilor cu pomii palmieri curmali este asa de importanta ca si relatia barbat-camila sa.Pt beduini curmalii au jucat si joaca un rol important in vaiata loe de zi cu zi.Asa cum camila este o sursa principala pt beduini care asigura tesaturi si obiecte folositoare inafara de lapte si carne, tot asa plantiile de curmalii asigura aproape aceelsi lucru .Trunchiul palmierilor au contribuit la sustinerea acoperisului caselor beduine.Nervii frunzelor palmierilor s-au intrebuintat la compunerea zidurilor colibelor sau pt comstruirea unor plute in scopul pescuitului undita de asemenea era facuta prin aceeasi metoda inaintea aparitiei plasticului si nalionului.Frunzele uscate de palmieri erau legate impreuna si erau folosite la o mutitudine de scopuri cum ar fi aparator de caldura (un fel de umbrela),acoperisuri,despartituri de ziduri…Fibra de pe trunchiul de arbore era culeasa si folosita in procurarea franghiilor pt a tese cosuri,rogojine,stergatoare si piramida tipic conturata care protejaza hrana impotriva insectelor si alti factori de risc.

De peste secole familiile beduine care isi petreceau iernile cautand roade pt camilele lor au revenit in vara in oazele lor scobite printre dune pt a recolta curmalii. Curmalul a fost in mod traditional raspandit de la lastarii de dimensiuni mici care cresc de la baza unui trunchi matur.Astazi tehnicile de tesaturi sunt folosite pt a inmulti plantele.In fiecare caz , ramurile din exterior care cresc spre sol sunt taiate in fiecare an pina cand iau o forma anume.Dupa 3ani sau mai multi, depinde de cantitatea de apa disponibila,curmalul va inflori in primava.Florile pomului femel trebuie dupa aceea sa fie polenizate manual cu particulele de la un pom masculine care f putin sunt plantati.Recolta are loc in timpul perioadei anului celui mai fierbinte la sfaritol lui Iunie si inceputul lui Octombrtie,depinzand si de tipul de pom de curmal, in present existand peste 50 soiuri de curmali in Emirate.

Nu dupa mult , curmalii recoltati au fost necesari pt supravieturire.Curmalele copate erau usor unse si compresate intr-o substanta congelata,care poate sa se pastreze nedefinit, deoarece continutul inalt de zaharuri se comporta ca un fel de conservant.Frunzele uscate de la palmier fiind bogate in vitamine erau de nelipsit in bagajul calatorilor desertici sau in munti.Pt stangerea siropului valoros.

Copyright dubai.myforum.ro

Cursele cu camile

Stiu cat de mult beduinii iubesc,respecta si admira camila sa si nu este surprinzator faptul ca si-au dorit sa mineze aceste animale in cele mai bune curse de camile neoficiale.Acest sport antic a reinviat cu f mult entuziasm in anii recenti care pe linga pistele de desert neoficiale exista,dar in prezent exista la 10km unul oficial linga soseaua principala din Al Ain si la vreo 45km de la Centrul Finaciar al Londrei din Abu Dhabi la Al Ain , Dubai si Umm Al Quwain.

Anumite forme si calitati trebuiesc indeplinite de camile pt curse de exemplu cele numite "anafi" cele able sau aurii si ar mai fi cele maro negricioase numite "boushari".Antrenamentul camilelor incepe de regula de la varsta de sase luni si intrarea in competitie o va avea la 3ani.

Viata lor de curse ale masculior se sfarseste cel putin in jurul a 10 ani ,iar femela va tine cursele pina aproape la 20ani.ca si in toate cursele,animalele exesrseaza mergand usor sau galopind si mentin un regim special important. Camilele de curse sunt hranite cu ovaz , tarite si lapte de vaca,dar cantitaile sunt mult mai reduse inaintea curselor.Greutatea jocheului este de asemenea crucial la succesul aventurii,asa ca baieti f tineri se catara pe cocoasa camilei in stilul lor beduin. Cursele de calarit sunt de obicei tinute Vinerea sau in vacantele nationale,furnizand vizitatorilor un prilej unic pt a observa in mod traditional localnicii imbracati in stariele lor traditionale in armonie cu mediile lor naturale.Departe de complicarea vizualizarii a pistei,concurentii se pregatesc pt curse. Inafara de sspectul serios de a concura,ocazia este una sociala,unde multi calareti de camile isi intalnesc prietenii pe care nu s-au vazut de o perioada considerabila de timp.In aceelasi timp cand Emiratele se dezvolta intr-o tara moderna,tara eficienta,exista relativ putinele prilejuri pt a lua contact cu franturile din trecut evaluate in zilele noastre.

Copyright dubai.myforum.ro

Istoria primei caramide arabe

Probabil ca multi dintre noi cand spun arhitectura araba au in minte o moschee sau un palat aflat in mijlocul desertului. Nimic eronat in acest lucru, atat moscheile cat si fastuoasele palate fiind elemente reprezentative ale arhitecturii arabe. Insa notiunea este mult mai vasta. Atat ca teritoriu (influente islamice regasindu-se nu numai in cele 22 de state arabe, dar si în Europa, in Spania cu precadere, si chiar si in Romania, in urma ocupatiei otomane), cat si ca timp (oare deja celebrele constructii care au pus Emiratele Arabe Unite pe harta imobiliara mondiala nu sunt exemple tot atat de relevante ale stilului arabesc?). Trebuie sa avem prezent in minte faptul ca civilizatia araba a evoluat si, odata cu ea si arhitectura. Sa nu ne limitam la case din caramida arsa. Orasele contemporane, pe langa partea lor istorica, uimesc vizitatorul cu o multitudine de cladiri moderne care concureaza prin fast, ingeniozitate si frumusete, bulevarde ample si vegetatie luxurianta cu marile metropole occidentale. Si totusi, ce au in comun o cladire istorica si faimosul hotel Burj al-Arab? Care sunt elementele specifice arhitecturii arabe? Si care sunt constantele acestui stil?

Unul dintre elementele specifice arhitecturii islamice si foarte des intalnit este arcul. Dintre cele mai folosite merita mentionat arcul in plin centru, intalnit si in arhitectura occidentala, arcul persan, arcul cu lambrechin sau arcul potcoava, folosite frecvent in Spania si in Magreb. In ceea ce priveste suportul, sunt folosite deopotriva coloanele si stalpii care pot fi dreptunghiulari, patrati sau in forma de cruce. Cupolele sunt de asemenea reprezentative pentru arhitectura orientala. Ele sunt folosite atat la cladirile laice cat si la moschei. Inca din secolul XV, cupolele sunt dublate, in sensul ca exista un spatiu intre partea interioara a cupolei si cea exterioara, acest lucru facand posibila construirea unor cladiri mai inalte.

Musharaby-ul este un artificiu folosit la ferestre prin care cel dinauntru poate vedea afara dar nu poate fi vazut. Aceste musharaby-uri sunt adevarate broderii realizate in lemn sau in marmura, iar modelele lor sunt de o frumusete rara.

Ca elemente decorative in arhitectura islamica se folosesc deseori mozaicul, ceramica, sculptura si pictura. Coloritul viu este o caracteristica dominanta a acestui stil. Un element arhitectural pur decorativ este si muqarbas-ul care este asemanat cu o stalactita. Niste nise alaturate formeaza o compozitie geometrica folosita in zonele de trecere de exemplu.

O alta tehnica specific arabeasca, extrem de interesanta si de ingenioasa in acelasi timp este ablaq-ul. Tehnica aceasta consta in incrustarea in pereti, urmarind niste modele precise si atent lucrate, a unor pietre de diferite culori si marimi. Arhitectura, precum intreaga arta islamica, este caracterizata printr-o deosebita migala. Cladirile arabesti, fie ele vechi sau noi, epateaza prin eleganta, rafinament si o atentie deosebita acordata detaliilor, esteticul fiind la rang de lege.

Beduinii - oamenii emiratelor

Oameni, cai şi cămile străbătând deşertul, corturi din piei de capră ridicate lângă oazele de verdeaţă, robe lungi şi largi albe sau negre; bărbaţi luptând sau primind străinii cu deosebită ospitalitate. Secole de–a rândul, astfel de imagini au conturat portretul beduinilor, locuitorii deşertului. Astăzi, mulţi dintre ei lasă viaţa de nomad pentru condiţiile mai bune ale unei vieţi de secol XXI. Numele beduin vine din cuvântul arab badawi, care înseamnă locuitor al deşertului. Asta şi sunt prin tradiţie beduinii, cei care de secole îşi duc viaţa în triburi şi străbat centura deşertică a Africii, extinzându-se de la coasta Atlanticului a Saharei, până la Peninsula Sinai şi coasta estică a deşertului Arabiei. Numărul lor total nu este cunoscut, dar se pare că acesta se situează undeva în jurul cifrei de 11 milioane, iar zonele cu număr semnficativ de beduini sunt Israelul, Africa şi Orientul Mijlociu. Prin tradiţie, beduinii sunt triburi nomade care păstrează cu sfinţenie tradiţiile islamului şi un mod de viaţă vechi de secole. Ei sunt reprezentativi pentru vechile populaţii arabice, dinaintea cuceririlor. În timp, mai precis prin secolul al VII-lea, beduinii şi-au mărit teritoriul, extinzându-se în Siria şi Egipt. În jurul anului 1050, triburile de beduini şi-au început migrarea spre nordul Africii. Călători prin deşert Puţine locuri din deşert pot susţine viaţa chiar şi pentru perioade scurte, aşa că triburile de beduini erau mereu în mişcare, respectând însă teritoriile: într-un mediu atât de ostil, încălcarea teritoriului unui trib nu era uşor iertată sau uitată. Oameni, turme de oi, de capre şi cămile străbăteau ariditatea deşertului, ducând cu ei corturile din piele de capră. Acestea erau confecţionate de femei, din fâşii lungi şi înguste de piele cusute împreună. Şi tot femeile se ocupau de montarea şi demontare cortului, în timp ce bărbaţii se îngrijeau de hrana familiilor lor. Corturile beduinilor sunt împărţite în două de o perdea de lână numită ma'nad: o parte e rezervată bărbaţilor şi primirii oaspeţilor de sex masculin, în timp ce a doua este rezervată femeilor şi pregătirii meselor. În lunile de iarnă, când precipitaţiile sunt mai dese, beduinii pătrundeau adânc în inima deşertului, pentru ca vara să rămână în apropierea surselor de apă şi chiar să prefere apropierea de oraşe. Când triburile de beduinii au început să rămână mai mult timp într-un singur loc şi să încerce viaţa de sedentari, ei şi-au construit locuinţe din cărămizi nearse şi le-au acoperit cu tulpini de mangrove. Cultura Sunt renumiţi pentru cultura lor, pentru muzica şi pentru poezia lor, aşa că mai toţi dovedesc calităţi artistice, fiind adevăraţi poeţi şi compozitori. Şi mai sunt recunoscuţi pentru ospitalitea lor. Oaspeţii sunt respectaţi şi trataţi cum se cuvine, aşa că pe lângă o cafea tare, ei au parte de mese copioase şi, de ce nu, de mici spectacole ce includ muzică, poezie şi chiar dansuri ale femeilor. O masă în compania beduinilor înseamnă pâine tradiţională coaptă pe foc, orez picant şi carne. Totul este “garnisit” cu o mulţime de poveşti pe care orice beduin le poate spune, iar cele mai multe dintre acestea sunt despre vremurile de odinioară, despre viaţa lor, despre cămile şi despre medicina naturistă. Viaţa în deşert i-a transformat pe beduini în buni cunoscători ai plantelor de aici, aşa că ei ştiu sute de leacuri provenite din ierburi, dar şi binefacerile laptelui de cămilă. Legătura lor cu natura merge mai departe, aşa că beduinii îţi pot spune când se apropie o furtună sau când un animal sălbatic dă târcoale gospodăriilor lor. Cei care au ajuns printre beduini mai au câteva recomandări de făcut: o nuntă tradiţională nu trebuie ratată. Evenimentul ţine 2-5 zile şi este un adevărat spectacol. Nunţile se fac în nopţile cu lună plină şi sunt adevărate spectacole cu muzică şi dans. Totul se sfârşeşte cu o masă bogată la care sunt hrănite, de obicei, peste 500 de persoane. Pentru tineri, nunţile au fost şi încă mai sunt un prilej de întâlnire, fiind unul dintre puţinele evenimente la care bărbaţii şi femeile participă împreună. Oricum, căsătoriile sunt negociate de familiile mirilor şi sunt făcute cu bani grei. Trebuie ştiut că în prezent, femeile beduin care au urmat o şcoală nu mai acceptă ca barbaţii lor să aibe mai multe soţii, deşi aceasta era o practică obişnuită în trecut. Totuşi femeia are un statut aparte în tribul de beduini, aşa că o femeie omorâtă de un alt trib este răzbunată prin moartea a patru bărbaţi din tribul rival. Renunta beduinii la nomadism? Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea au fost destui beduinii care au îmbrărţişat ideea de seminomadism, iar prin anii 1950-1960 mulţi au renunţat definitiv la viaţa de nomad stabilindu-se în oraşe din Orientul Mijlociu. Au contribuit la asta secetele îndelungi şi atracţia unei vieţi de secol XX. Astfel, unele triburi de beduini au ales să-şi păstreze obiceiurile, dar şi-au ridicat case în deşert. Le construiesc din materialele secolului nostru, le dotează cu băi şi termopane. Politica unor state precum Egipt, Libia, Siria a avut o mare influenţă în renunţarea la nomadism. Guvernele ţărilor din Orientul Mijlociu au făcut demersuri să-i atragă spre beduini spre un singur loc, să-i transforme din nomazi şi oameni fără ţară în sedentari, mai ales că secole de-a rândul oraşele s-au confrunat şi cu pericolul atacurilor beduinilor. Nici călătorii singuratici din deşert nu erau mai în siguranţă, aşa că dacă nu beneficiau de protecţia vreunui trib, erau adeseori jefuiţi. Toate acestea fac, ca în prezent, doar aproximativ 10 % dintre beduini să mai fie nomazi. Alţii au făcut studii universitare, sunt poliţişti sau medici, iar femeile încep să aibă o viaţă în societate, să urmeze cursurile unei şcoli şi să comercializeze cu succes colierele şi brăţările realizate de ele. Acum, provocarea pentru beduini vine din dorinţa de a-şi păstra tradiţiile şi de a se ralia la secolul XXI

Clele 7 emirate

ABU DHABI

Abu Dhabi este situat la 2ore bune de condos catre vestul Dubaiului si Sharjah si este potrivit pt o trecere rapida,baza fiind in a vedea oazele de la Liwa si Al Ain de asemenea dunele desertului,dedesubtul careia se instaleaza bogatia uleiului si gazului tarii. Abu Dhabi reprezinta aproximativ 87% din suprafata emiratelor arabe si nu este numai cel mai mare, dar si cel mai populat si mai bogat dintre acestea. Cea mai mare parte a teritoriului sau este totusi desert de nisip si piatra. Datorita bogatiilor sale detine rolul conducator in regiune. Majoritatea veniturilor emiratului provin desigur, din petrol. Multumita acestuia, Abu Dhabi care era in anii 20 cu siguranta, cel mai sarac, a progresat pana a ajuns ce este acum. In modernizarea emiratului au fost investite miliarde si miliarde de dolari. Comunitatea beduina s-a transformat treptat, in numai 50 de ani, intr-un stat modern, care utilizeaza cele mai noi tehnologii. Si dezvoltarea sa poate sa continue pentru ca, Abu Dhabi detine 90% din zacamintele de petrol ale tuturor emiratelor. Pe plan mondial ocupa din acest punct de vedere locul 5. Se estimeaza ca zacamintele de aici ar putea sa ajunga pentru cel putin inca 100 de ani. Si printre ultimele cuceriri ale tehnicii, aici printre oameni continua sa domeasca traditiile penultimului secol. Teritoriului sau ii apartin si o multime de insule mici, pe care , pe langa o natura minunata se afla si pretioase vestigii arheologice. In partea sa vestica, oamenii au reusit sa smulga desertului o suprafata insemnata, pe care au plantat peste 20 de milioane de copaci. Timpul va decide daca experimentul va fi sau nu un succes, dar pana atunci totul este pe drumul cel bun. Abu Dhabi este un oras modern tipic si daca nu ar fi peste 40 de moschei ale caror turnuri se inalta spre cer, ar fi greu sa iti dai seama ca te afli intr-o tara araba. Pe drumul de intrare in oras, se afla cea mai mare moschee din lume, care poate primi deodata 20mii de credinciosi. Altfel, privind in jur, poti vedea la fiecare pas, ca arhitectii au folosit ca sursa de inspiratie America – se gasesc aici zgarie-nori, bulevarde largi, parcuri verzi si strazi care poarta numere. Orasul insa nu si-a uitat nici istoria, asa ca alaturi de Cinema City poti vedea adevarate muzee in aer liber care se concentreaza tocmai asupra trecutului – Centrul Mestesugaresc. Unul dintre frumoasele monumente ale orasului este palatul Qasr Al Hosn, care este denumit datorita culorii sale si Fortareata Alba sau Vechea Fortareata

DUBAI

Dubai este baza de unde se pot zari oazele Hattei,muntii si verdele orasului Al Ain. Aceste trei orase contin toate acele nevoi de care vizitatorii au nevoie,in termen de plaje,hotele,centre de shopping.De asemenea au un numar in crestere in randul turistilor an de an. Fiecare emirat are caracterul si frumusetea lui proprie.Dubai este un emirat f agitat si modern cu o mare varietate in randul cluburilor de nopate si domeniu hotelier. Abu Dhabi,desi modern,este mult mai linistit probabil reflectand faptul ca aici se afla sediul Guvernului sin u intocmai un centru comercial. Sharjah are farmecul propriu si are senzatia unui emirat f ocupat si activ in mijlocul estic- shopping mallurile avand o scara mai putin grandioasa decat cele din apropierea Dubaiului,dar souq-urile (bazarurile) fiind mult mai autentice.Fiecare dintre emirate este un punct de atractie pt turisti in care se pot vizita o varietate de locuri si cartiere, toate aflate sub aceelasi nume- Emiratele Arabe Unite.

Din cauza apropierii lor , vizitatorilor le va fi greu de a decinde intre Sharjah sau Dubai,in timpul vacantelor alese,ei urmaresc mai degraba un singur creiteriu care sa le permita a calatori in mod convenabil in cele doua emirate in aceeasi excursie. Avantajul principal al Dubaiului este ca el este f bine adaptat turistilor,cu centrele luxoase de shopping,cu excelentele facilitate hoteliere,cu aglomeratia cluburilor de nopate si o atitudine relaxanta care permite cosnumul de alcol in hotele principale. Sharjah este mai mult traditional,hotelurile fiind mai putin pline de viata,dar pt multi turisti numereoasele bazare in stil vechi si magazinele antice si ambianta mult mai autentica vechilor timpuri,pe masura ce preturile sunt mult mai moderate,turistii il asealteaza aproape zilnic.

SHARJAH

Este situat la nord-est de Dubai si este al treilea ca marime intre Emiratele Arabe, atat ca suprafata, cat si ca numar de locuitori. Este renumit nu doar ca principalul centru cultural, dar si ca loc al pastrarii stricte a traditiilor islamice. Simbolul orasului este Qur'anul deschis, si este singurul emirat in care, legal nu se poate cumpara alcool. Strictetea traditiei domina si in materie de imbracaminte. Daca nu sunteti corespunzator imbracati, in acest emirat puteti sa va aşteptati la reactii ostile, cum ar fi strigate sau huiduieli si politia dupa dvstra. Aici puteti fi inchisi pentru expunerea bratelor descoperite sau a genunchilor, asa ca, aveti grija ce imbracaminte va pregatiti pentru calatorie. Si barbatii pot ajunge la inchisoare daca nu poarta pantaloni suficient de lungi pentru a le acoperi genunchii.In afara distractiilor din hotel, aici nu veti gasi viata de noapte, asa ca va trebui sa va multumiti cu facilitatile hoteliere. Orasul Sharjah este sediul multor organizatii nationale si internationale si de aceea a fost evaluat de catre UNESCO, ca fiind capitala lumii arabe. Orasul se intinde pe trei lagune si este nu numai un centru turistic, ci si comercial si economic. In centrul orasului se afla un canal care uneste doua lagune, iar in preajma se gasesc alei si promenade pitoresti, motiv pentru care adesea este numit Venetia araba. Merita sa mai vizitati aici, targul Souq al Arsah unde gasiti toate suvenirurile clasic.

AJMAN

Ajman este cel mai mic dintre emirate si este situat langa tarmul Golfului Persic. Aceasta este in prezent zona cu cel mai slab flux de turisti, dar acesta situatie a inceput deja sa se schimbe si asezarile pescareşsti se transforma treptat in statiuni turistice. Atractiile turistice-se numara vechea fortificatie din perimetrul pietei centrale – Central Square. Cladirea cu patru turnuri a fost construita ca sediu al suveranului, dar si ca prima linie de aparare in fata atacatorilor din zona. In fortareata se afla Muzeul Ajman, care este unul dintre cele mai frumoase locuri de aici. In apropiere, se gaseste cartierul Karama – orasul vechi initial. Mai departe, se intinde zona targului, unde pe langa clasicele suveniruri, puteti cumpara peste si legume proaspete. Mai incolo se afla targul Iranian, unde se vand cele mai moderne dotari pentru gospodarie. Nu omiteti sa vizitati si locul in care se construiesc navele maritime din lemn.

UMM AL QUWAIN

Este situat intre emiratele Sharjah si Ras al-Khaimah si este cel mai putin populat. Reprezinta un exemplu de cum aratau emiratele inainte de influxul banilor din petrol. Se numara printre cele mai sarace si slab dezvoltate tinuturi din regiune. Si aici intra bani din zacamintele de gaz si petrol exploatate la comun cu Sharjah, dar comparativ cu alte zone ale Emiratelor, este vorba de „maruntis“. De aceea Umm al-quwain nu este vizitat pentru stralucirea sa de aur tipica altor emirate, ci tocmai pentru modestia şi simplitatea sa. Aici domneste o liniste netulburata, asa incat va puteti relaxa fară grija, urmarind pasarile rare sau navigand cu iachtul. Orasul se intinde pe o peninsula nisipoasa, iar singuraticul oras vechi se afla in partea sa de nord. Este format din cateva stradute vechi, din zidurile de aparare, o moschee si ruinele unui fost palat.Fortificatiile servesc in prezent ca muzeu. Pe litoral se afl centrul turistic Flamengo Brach Resort. Aici puteti inchiria o ambarcatiune, sau puteti porni intr-o excursie in jurul golfului. Dintre sporturile de apa puteti alege schiul nautic sau windsurfingul. In partea de nord a orasului se afla Centrul pentru Cercetari Marine-Marine Research, care se ocupa de studiul pestilor si crustaceelor. De acesta apartine si un minunat acvariu accesibil publicului unde puteti admira numeroase specii de broaste testoase marine, rechini si alte specii de pesti ocrotite pe plan local. Aquaparkul Dreamland este ,cea mai mare atractie a emiratului. Adesea se spune despre el ca ar fi cel mai mare aquapark din lume. Pe o suprafata de peste 250 000 m2 va stau la dispoziţie tobogane, pante alunecoase, cascade artificiale, rauri salbatice si de asemenea, diverse chioscuri cu gustari, resturante si magazine. Si ca sa nu vi se para ca este prea putin, aici mai gasiti si un urias centru de agrement cu pista pentru motociclism. In apropierea centrului, este planificata construirea unui hotel de lux si a unui complex de casute de vacanta.

RAS AL KHAYIMAH

Ras al-Khaimah este cel mai nordic dintre emirate si adesea se spune despre el ca este si cel mai frumos. Din punct de vedere al conditiilor naturale, Ras al-Khaimah prezinta o mare diversitate. Aici se afla atat muti cat si vai roditoare, atat desert, cat si mare. Ras al-Khaimah este magazia de provizii pentru celelalte emirate. Se afla aici si o mica extractie petroliera numita Saleh. In anul 2004, au fost anuntate planuri indraznete. In cativa ani pe muntele Jebel Jais urma sa se inaugureze o uriasa statiune de schi, ca prim areal de acest fel din Golful Persic. Zapada artificiala ar fi trebuit sa reziste bine pe timpul iernii datorita inaltimii suficient de mari fata de nivelul marii. Partiile au fost proiectate pentru inăltimi cuprinse între 1600 – 1900 m peste nivelul marii. Nu vor lipsi teleschiurile, telefericele si partia de bob . Hoteluri luxoase, vile elegante si cabane montane vor asigura cazarea pentru 3 000 de persoane. . Cel mai mare monument si mandria orasului, este vechea fortareata, care acum serveste drept muzeu. Este situata in partea de vest a orasului, printre magazine, cladiri administrative si cartiere rezidentiale. Orasul vechi nu este prea mare, dar cu siguranta, merita atentie. Se afla aici, in afara de magazine traditionale si corturi, cu clasicul sortiment de covoare, metraje, bijuterii, parfumuri si alte suveniruri. Comparativ cu alte emirate aici nu sunt atat de multi turisti si preturile sunt cu ceva mai accesibile. Khatt este o statiune balneara foarte apreciata de catre localnicii din Ras al-Khaimah. Kush, desigur, merita vizitat si stravechiul port, care a servit candva drept centru comercial.

FUJAIRAH

Cateva locuri din Fujairah ocupa cea mai mare parte a litoralului de est. Este vorba despre singurul emirat unde nu veti gasi nicio bucata de pustiu nisipos, dar nicio picatura de petrol. De aceea, emiratul traieste pe seama zonei industriale si vamale libere, a marelui port, a agriculturii traditionale si pescuitului. Litoralul de est a avut un rol important la ocuparea Oceanului Indian, drept pentru care in secolul al XVI-lea, portughezii au construit aici cateva fortificatii, din care, din pacate, nu s-a mai pastrat prea mult in zilele de astazi. Forificatiile portugheze sunt inlocuite cu succes de fortaretele seicilor arabi, de cea mai veche moschee sau de vechile santiere arheologice. In Fujairah se afla trei rezervatii naturale marine, fapt pentru care locatiile din zona sunt adesea cautate de scufundatori – viata marina de aici este mult mai pestrita si mai diversificată decat in oricare alt loc. Orasul Fujairah are o parte marcata de civilizatia moderna, in timp ce cealalta parte, poarta amprenta trecutului. Portul de aici se numara printre locurile strategice ale lumii arabe, intrucat se afla vis-a-vis de Golful Persic, in Marea Araba, care este mult mai adanca. Astfel, navele isi pot arunca ancorele la numai o jumatate de mila de port. Fujairah conteaza foarte mult pe turism si de aceea aici se afla un aeroport international. Partea moderna a orasului, inglobeaza banci, institutii si sedii ale multor firme internaţionale. Pentru turisti, aici prezinta interes numai centrul de informare turistica, unde pot afla informatii utile cu privire la excursii, cum ar fi spre exemplu, cele din munti. Acest centru se afla in cladirea Fujairah Trade Centre. In apropiere este situat hotelul Hilton, iar de-a lungul litoralului se intinde targul, unde in afara suvenirurilor clasice, puteti cumpara peste proaspat, fructe si legume. La sud de aceasta parte moderna, se afla orasul vechi, care din cauza insuficientelor masuri de conservare s-a deteriorat treptat. Locul este dominat de o mare fortareata, construita in anul 1670. Constructia se compune din trei parti principale, cateva sali si turnuri. Khor Fakkan este in acelasi timp un port larg si o statiune turistica. Aici se afla 24 de morminte, care dateaza din mileniul al doilea . Acestea sunt raspandite pe stancile din apropierea portului, unde pe timpuri se aflau fortificatiile portugheze, care au devenit ruine inca din anul 1666, mai ales din cauza atacurilor marinei persane. Vaile montane sunt cautate nu numai datorita frumusetilor naturii, dar si pentru faptul ca aici se afla ruinele unei fortarete, care candva a servit ca resedinta unei familii domnitoare.Tot aici veti gasi una dintre curgerile de apa care dureaza intregul an, palmieri, mango, dar si frumoase picturi rupestre. Turistii indragesc cel mai mult Wadi al Wurayah, datorita minunatelor sale cascade. In lacurile formate de acestea puteti trai experienta unui scaldat de neuitat.

Despre Emiratele Arabe Unite

CULTURA

Islamul este religia oficiala ,iar araba este limba oficiala a Emiratelor Arabe Unite.Datinile si traditiile locale din Emiratele Arabe Unite este influentata in mare masura de aceasta religie. Cu toate acestea religia nu face UAE o societate "inchisa". Ea cauta sa promoveze cele mai bune din traditiile si obiceiurile sale, astfel incat natiunea devine vie si atractiva pentru toti oamenii. Majoritatea localnicilor sunt sunni.Comunitatile au scolile lor personale,sociale si culturale.Engleza,urdu/hindi si farsi sunt de asemenea vorbite in aceasta tara.Traditional,oamenii acestor tari sunt politicosi,amabili si prietenosi si chiar prea ospitalieri in lucrurile sociale si afaceri.Starinii,in special turistii si vizitatorii sunt tratati cu generozitate.Dar in acelasi mod se asteapta sa le fie respectate obiceiurile si in special practicarea religiei si a respecta legile acelor tinuturi.In timpul Ramadhanului,luna sfanta a postului,non-musulmanii sunt insarcinati de a se abtine de la a minca, a bea, a fuma in locurile publice intre orele de post.In Ramadhan oficial orele de lucru sunt reduse.Magazinele compenseaza pierderea afacerilor prin deschiderea lor pina noaptea tarziu.In cele doua Eid-uri (sarbatorile religioase) este perioada in care foarte multi calatoresc in starinatate pt vacanta.

COSTUMELE TRADITIONALE

Bastinasii, barbatii populari ai Peninsulei Arabe au forma distincta a costumelor.Ei poarta pe cap ca un turban numit "dishdasha"si o bucata neagra de funie incolacita pe nume "agal" tinand "ghutra" . Barbatii renumiti din familiile Sheikhilor de asemenea poarta deasupra "dishdashei" un fel de manta "abba" sau "bisht" marginita de o impletitura de aur.Poate fi alba sau neagra.Femeile din UAE sunt foarte aparte cand vine vorba de imbracaminte.In general se acopera din cap pina in picioare cu o manta numita "'abaya"

CURSELE DE CAMILE

Reflecatand la traditiile desertului,rolul camilei are o mare importanta.Pana si in timpurile vechi,camila era cea care cara oamenii peste deserturi,asigurandu-le in aceelasi timp lapte,carne si piele,in timp ce umerii ei erau folositi ca table pentru copii care studiau.Acum exista un echipament corespunzator din alte surse ca un fel de piele,dar multe famillii localnice inca le tin pt carne si lapte.Guvernul incurajeaza sa pastreze aceste traditii istorice oferindu-le suplimente.Camila va fi mai mult vazuta de vizitator,in perioada curselor de intrecere cu camile,tinut in diferite locatii ale tarii in lunile iernii,cand patronii din Emirate si restul Arabiei isi intrec armasarii lor unul fata de celalat.Festivalurile majore atrag sute de camile pt a concura castigul de mai multe sute de mii de dolari.Armasarul castigator va aduce peste un milion de dolari.Cursele de camile au devenit un sport spectaculos si popular.

CONCURSURI AMBARCATIUNI

O alta traditie care a luat viata in UAE si dandu-se o incurajare substantiala di partea Guvernului in forma atragatoare a castigului.Doua feluri de ambarcatiuni sunt folosite.Prima este ocupata de o singura pinza care prinde curentii pt a conduce vasul de lemn.Cateva dintre asemenea ambarcatiuni inoata pe valurile marii,pinza lor sclipind in razele soarelui,este unul dintre cele mai romantice privelisti vazute vreodata undeva.Celelate ambarcatiuni sunt ocupate de oameni,nu de pinze,o carmuiala de 20 de metrii sau mai mult.Dar cursele au loc numai cu ocazii speciale in timpul anului,ca sa comemoreze evenimente ca Zilele Nationale anuale, si au demonstrat o popularitate si atractivitate pt vizitatori,si in aceelasi timp tinand vii traditiile maritime ale UAE.

SOIMARITUL

Cel mai individual dintre sporturi este soimaritul,care isi are originile printre arabi cu multe secole in urma, si pierdut in negura timpului.Soimaritul de astazi nu este ca cel din timpuri cand oamenii UAE nu-l practicau ca pe un sport,ci mai mult ca o sursa de a-si asigura suplimentul zilnic,sau gustul bun al iepurelui,etc.Astazi este un sport pur si cel mai popular dintre cele mai joase tinuturi la cele mai inalte.Ca orice vanator,oamenii UAE sunt preocupati cu intelegerea si protectia ambiantei si a mediului si ca nu cumva cariera sa dispara.

MUZICA SI DANSUL TRADITIONAL

Muzica si dansul traditional sunt integrate in orice sarbatoare.Fiecare este asteptat sa se prezinte la orice ocazie vesela.Dansatoarele stau impreuna in linie sau cerc sau bat din palme pentru a acompania tamburinele de diferite marimi cu inele si clopotei anexate.Tobele sunt instrumentele cele mai importante a muzicii traditionale.Un cunoscut dans traditional al femeilor,este debitul fetelor tinere imbracate in portul lor traditional , caltinindu-si capul hipnotic cu miscari ondulatorii.Multe melodii faimoase sunt cantate special pt acel eveniment.Majoritatea muzica si versurile,in dialectul beduin,sunt compuse simplu.Casatoriile asigura cele mai populare dansuri traditionale.Grupul care executa dansul,vor face repetitii cu o saptamina inintea evenimetului.Majoritatea melodiilor de casatorie si dans sunt din originale locului,dar exista si cateva care au fost aduse de emigranti,care au luat amploare in folclorul UAE.La functiile asistate de cei inalti si vizitatorii altor state este executat un anume cantec si dans "Al - yalah".Acesta de fapt s-a dezvoltat dintr-un cantec de razboi care avea ca scop ridicarea moralului barbatesc.